De prin gânduri adunate

Gânduri la sfârșit de an.

Nu toată lumea are nevoie de psiholog, dar cred că nimănui nu i-ar strica un ”minim proces terapeutic”, într-un anumit moment din viață.

Nu orice tulburare psihologică are în spate o traumă.

Există și cazuri, mai rare, în care persoanele care vin la psiholog nu suferă de nicio tulburare.

Psihoterapia trebuie să aibă niște obiective destul de clare și să se concentreze pe rezolvarea anumitor probleme, pentru a atinge un rezultat dorit de client, indiferent de orientarea terapeutică a psihoterapeutului- la fel cum nu mergi la dentist degeaba, nici la oftalmolog, dermatolog, cizmar și așa mai departe- ar fi firesc sa nu mergi nici la terapie în felul asta.

Terapia trebuie să fie plăcută și pentru terapeut, nu doar pentru client.
Aici ar trebui să fac vreo 15 disclaimere, ca să nu-mi sară nimeni în cap, dar nu o să fac asta.

Când ești adult, devii responsabil pentru lucrurile pe care nu le-ai putut evita. Copilăria este importantă în dezvoltarea omului și în modul în care arată viața lui de adult astăzi, dar nu este cea mai importantă. De cele mai multe ori, cauzele unor probleme rămân doar ipoteze.
Important este prezentul și viitorul. Nu în sensul de mindfulness sau manifestare, ci în sensul că pot dezvolta anumite abilități de care am nevoie în prezent și sunt pe deplin responsabil de felul în care mă comport acum, ca adult, indiferent de ce mi s-a întâmplat în această viață; indiferent.

Drepturile personale sunt foarte importante și este datoria ta să te asiguri că sunt respectate: să-ți găsești oamenii potriviți, contextul potrivit și să te comporți într-un mod adecvat, astfel încât ceilalți să nu-ți încalce aceste drepturi. Iar dacă totuși se întâmplă, este responsabilitatea ta să acționezi. Dar, pe de altă parte, la fel de important, ai și obligații. Ai responsabilități. Ești obligat să respecți și drepturile celorlalți.

Libertatea nu este libertinaj. Libertatea nu înseamnă anarhie. Libertatea vine cu multă responsabilitate, limite, curaj, voință, dorință și decizie.

Nu este totul doar despre tine, doar despre tine, indiferent de ceea ce îți spun specialiștii de pe internet din zona „terapiilor” la modul general. Nu contezi doar tu. Viața nu este doar despre tine. Universul nu este despre tine. Sărbătorile nu sunt doar despre tine. Nu contezi doar tu pe lumea asta. Da, este important să te pui pe tine pe primul loc, pentru că asta îi va ajuta și pe ceilalți. Dacă tu ești bine, evident că și cei din jurul tău vor fi bine. Dacă însă te sacrifici într-un mod dezadaptativ, acest lucru se va răsfrânge și asupra celorlalți prin critici, reproșuri și așa mai departe.
Asta nu înseamnă că, în viață, nu trebuie să faci și compromisuri și, da, din când în când, să sacrifici. Nu să te sacrifici pe tine. Nu să fii martir. Nu să „faci pe Iisus”. Ci să sacrifici, poate, plăceri de moment, impulsuri, pentru liniște viitoare, pentru lucruri cu sens care nu apar imediat și care necesită timp. În viață ai nevoie să sacrifici multe lucruri pentru bunăstarea și fericirea ta, dar nu să te sacrifici pe tine în sensul bolnav al termenului. Există și un tip de sacrificiu sănătos.

Orice persoană care mă supără, mă enervează sau nu-mi satisface nevoile infantile este o persoană narcistică? În niciun caz. Lumea nu este doar ”un loc periculos și nesigur”. Este plină de oameni de încredere, minunați și excepționali. Cred că planeta nu s-ar putea susține dacă nu ar exista peste 65% (opinie personală) oameni firești și de bună-credință.

Nu vei ajunge cu adevărat să te cunoști pe tine sau să-ți exprimi maximul potențial, să fii fericit și împlinit, să ai succes în viață, dacă nu te vei uita înăuntrul tău și vei da doar vina pe ceilalți. ”Mediul este de vină, Dumnezeu este de vină, universul este de vină, împrejurările sunt de vină, vremea de afară este de vină, totul este de vină, oamenii sunt de vină.”
În orice situație, avem și noi o parte de implicare. Ca adulți, suntem responsabili pentru evenimentele din viața noastră, (mici excepții- situațiile de forță majoră) pentru cum trecem prin ele, pentru cum le lăsăm să ne afecteze și pentru cum reacționăm. Iar până nu mă uit la ce întreține mizeria din viața mea, ce întreține relațiile disfuncționale, ce anume din ceea ce fac eu întreține evenimentele care îmi cauzează disconfort, până atunci nimic nu se poate schimba, iar adevăratul potențial rămâne acolo, undeva, îngropat.

Dacă ceva e greu și foarte greu și pe alături neplăcut, nu înseamnă că ”nu-ți trebuie”, sau că nu este potrivit pentru tine; unele lucruri cu adevarat importante în viața ta nu vor veni cu lapte și miere.

Propaganda este propagandă și vine din toate părțile. Să crezi că ești împotriva propagandei și că ceea ce crezi tu, din punct de vedere ideologic, politic, al mass-mediei și așa mai departe, reprezintă adevărul gol-goluț, iar ceea ce nu îți convine este propagandă, este exact rezultatul propagandei care te-a acaparat. Nu totul este propagandă, dar, într-un context social și politic, acționează mai multe propagande în același timp, fiecare având și o parte de adevăr. Adevărul curat, nu se află în niciuna dintre ele, ci poate - poate - la intersecția adevărurilor din toate aceste propagande. Poate sunt două, trei, cinci. Să crezi cu tărie că deții adevărul absolut fără dovezi, sau jumătăți de adevăr, este o autoamăgire - sau cum s-o numi.

Răbdarea este o calitate pe care, dacă nu o deții, ar fi bine să înveți să o dezvolți. Pentru că, fără ea, în toate ariile vieții, nu poți ajunge prea departe.

Când vorbim despre toleranță, trebuie neapărat să vorbim și despre măsură, care este opusul gândirii de tip dihotomic: ori tolerezi totul, ori nu tolerezi nimic. Există situații pe care va trebui să nu le tolerezi, pentru binele tău și al omenirii, și alte situații pe care trebuie să le tolerezi, tot pentru binele tău și al celorlalți.

Nu trebuie să fii vulnerabil tot timpul. Vulnerabilitatea nu este „noua putere”. Orange is the new black. Nu. Portocaliul este portocaliu. Negrul este negru. Și alte nuanțe, desigur. Nu trebuie să fii vulnerabil tot timpul. Asta te poate pune în pericol. Iar puterea nu este o boală. Este util pentru tine să fii puternic - adică întreg, rezilient, conștient, stăpân pe propria minte și pe propriul corp. Asta înseamnă să fii puternic. Da, este bine să fii vulnerabil, dar în contextele în care are sens vulnerabilitatea: poate în intimitate, în viața personală. Însă, dacă ești vulnerabil 24 din 24, fără niciun fel de catastrofizare, ești în pericol. Nu suntem bebeluși, iar ”lumea” nu este aici sa ne mângâie pe creștet.

Nu tot ce îți place să auzi va avea un efect benefic în viața ta, pe termen lung.

Oricât de tentant este, în momentul actual, să folosești diverși termeni tehnici și de lemn din psihologie pentru a-ți descrie viața, emoțiile și pentru a interacționa cu ceilalți, las-o baltă. Viața frumoasă, plină și cu sens are nevoie de multe adjective, metafore și epitete.
Limba română este sufiient de ofertantă, are o sumedenie de cuvinte prin care îți poți exprima viața mult mai nuanțat și mult mai aproape de adevărul experienței implicite, decât termenii precum anxietate, traumă, depresie, narcisist, disonanță cognitivă, frică de abandon și așa mai departe.

Să avem sărbători liniștite și luminoase ! orice ar însemna asta pentru fiecare dintre noi.